Because medieval music is the best

Fa-ti bagajul

"Ceea ce ma separa de credinta dumneavoastra,i-am scris,nu este atat faptul ca dumneavoastra credeti in Dumnezeu,iar eu am avut intotdeauna despre Dumnezeu o parere ciudata.La urma urmei,nu mi se pare atat de important ca ne deosebim in aceasta privinta.Metafizica singura,cand nu e pusa in serviciul unei idei sangeroase,nu ucide.Dumnezeu n-a devenit sangeros decat in clipa cand s-a gasit cineva sa ucida in numele lui.Ceea ce ma desparte de dumneavoastra este altceva.Credinta dumneavoastra ne cere sa suportam tot ce se intampla,cu gandul la viata de apoi.Aici e,de fapt,problema.Amanand totul pentru lumea de dincolo de mormant,dumneavoastra ne cereti sa lasam lumea aceasta pe seama celor ce se descurca mai bine decat noi.Amanand totul pentru judecata de apoi,vom lasa toate nedreptatile neclintite.Istoria este Golgota si dumneavoastra ne spuneti ca n-avem altceva mai bun de facut decat sa ne purtam crucea si,daca ni se cere,sa ne suim singuri pe cruce si sa intindem mainile pentru a ni se bate cuiele.Iata ce nu pot sa accept.Iluzia judecatii de apoi ne preda istoria cu mainile legate,ne lasa la cheremul istoriei,sa faca ce vrea din noi.Ea ne cere nu sa intelegem istoria,ci s-o induram.Sa ne resemnam.Sa credem ca intr-o alta lume vom fi rasplatiti pentru resemnarea noastra de acum.In felul acesta,ne trezim fara nici o aparare in fata nedreptatilor.Mai mult,ne pomenim ca Dumnezeu a trecut de partea celor care tin istoria in haturi.Dar daca Dumnezeu face jocul tiranilor,nu este si el un tiran?Daca el sta pe capra alaturi de cei care strang haturile in maini,cum pot eu sa-l iubesc?".

"Nu stiu ce credeti dumneavoastra in intimitate despre infern.Eu cred ca infernul exista.Dar cred ca exista aici,pe pamant.Asa cum aici,pe pamant,e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul."

Viaţa pe un peron- Octavian Paler

La multi ani Matsumoto !!!

Fara sfarsit

     Prima dată cand ne-am văzut mi-ai dăruit o carte...avea copertă neagră,fără titlu,fără autor.
Era un negru atât obscur cât şi seducător,m-a fascinat înainte să o pot deschide sau să îmi creez o proprie impresie.În aceeaşi seară însă am deschis-o şi m-am lăsat îmbraţişată de randurile vii.
Lumina şi căldura dimineţii au venit şi au şters tot în urma mea...M-am trezit brusc ca dintr-un vis amar fără ca măcar să fi dormit...Ştiam că o citisem şi că am terminat-o,dar nu îmi puteam aminti nimic...personaje,acţiuni sau pasaje.Mă simţeam pribeag ca şi un invalid fără memorie...
     Nu ştiam ce e cu mine dar nici nu mi-am acordat atenţie prea mare,m-am ridicat din pat şi ziua şi-a reluat cursul şi monotonia de altă dată...
     Liniştea aceea cu care eram obişnuită a fost prezentă doar în aceea zi,deoarece următoarea avea să fie începutul sfârşitului nostru.
     Din aceea zi a existat doar durere,beznă şi lacrimi....Tot din aceea zi am îinceput să realizez cât sunt de slabă...
     Fiecare zi aducea noi răni pe corpul tău frumos şi perfect şi tot ce puteam vedea era sangele tau curgând pe hainele rupte.

Depresie sau realitate ?

Te naşti...Creşti....Şi devi matur.
Sau cel puţin aşa se spune.

   Zilele acestea sunt exclusiv ale tale...Sunt zilele când curiozitatea şi visele copilăriei se transformă in tragedie.Dorinţele se spulberă odată cu speranţa dacă nu găseşti motivaţia necesară să supravieţuieşti...După dispariţia lor apare calmul,liniştea apoi plangi,ţipi şi urli crezând că ceva se va schimba.Nimic nu se schimbă şi disperarea te cuprinde...Te pierzi printre oameni,lucruri şi momente.Te cauţi dar nu te regăseşti pentru că ori cât ai vrea,nu mai eşti ce ai fost odata.Nu vei mai fi niciodată.
  Cauţi ajutor,cauţi acea persoană in care să te vezi pe tine,cel anterior.Nu o găseşti şi nu o vei găsi niciodată pentru că tu eşti unic,nimeni şi nimic nu va fi la fel.Nu există un al doilea tu.
Îl cauţi din disperare,vrei sa il cunoşti,să ii afli urmatoarea mişcare şi să vezi cum gandşte...vrei să il copiezi dar iţi dai seama că e inutil.
  Frica,spaima şi durerea pun din nou stăpânire pe tine,iar dacă eşti slab mori...Dacă incă mai exista o farâmă de curaj in tine,continui să te agăţi de orice şi oricine iţi va apărea in cale sub motivul ca datorită lui va fi mai bine.Vei continua aşa pană intr-o zi cand vei fi trecut de aceste zile şi îţi vei aminti cu regret totul...Îţi vei aminti de depresia in care ai căzut si vei vrea să dai timpul inapoi dar nu vei putea pentru că viaţa e ca o clepsidră in care timpul se scurge prea repede.

Atat de adevarat

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o papusa de cirpa si mi-ar darui un pic de viata, s-ar putea sa nu-i spun tot ce gindesc, in definitiv. As gindi tot ce spun.
As da pret lucrurilor nu pentru cit valoreaza, ci pentru ce semnifica ele.
As dormi putin, as visa mai mult, inteleg ca pentru fiecare minut cind inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cind ceilalti se opresc, m-as destepta cind ceilalti dorm.
As asculta cind ceilalti vorbesc si ce m-as bucura de-o buna inghetata de ciocolata!
Daca Dumnezeu m-ar cinsti cu un crimpei de viata, m-as imbraca simplu si m-as arunca pe brinci la pamint. Lasind descoperit nu numai corpul meu, ci si sufletul.
Doamne, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta sa rasara soarele.
As picta un vis de Van Gogh, iar pe stele as scrie un poem de Bendetti. Un cintec al lui Seratt ar fi serenada pe care as oferi-o lunii.
As stropi cu lacrimile trandafirii, pentru a simti durerea spinilor lor si sarutul de singe de pe petalele lor… Doamne, daca as avea un crimpei de viata… Nu as lasa sa treaca un moment fara sa spun oamenilor ca iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau pe fiecare barbat ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Le-as dovedi oamenilor cit gresesc gindind ca inceteaza sa iubeasca atunci cind imbatrinesc, fara sa stie ca imbatrinesc numai cind inceteaza sa iubeasca.
I-as darui aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete el singur sa zboare. Pe batrini i-as invata ca moartea nu vine cu batrinetea, ci cu uitarea. Atitea lucruri am invatat de la voi, oamenii…
Am invatat ca toata lumea vrea sa iubeasca pe culmea muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire sta in forma urcusului spre culme.
Am invatat ca atunci cind un nou-nascut stringe cu micul lui pumn, pentru prima data, degetul tatalui lui, il prinde pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe celalalt de sus numai cind l-a ajutat sa se ridice.
Sunt atitea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi dar, pina la urma, nu au sa-mi foloseasca prea mult, pentru ca atunci cind ma vor aseza in acel geamantan, din nefericire, voi fi ocupat cu muritul…

Gabriel Garcia Marquez- "Papusa de cirpa" 

Eu tie...

Cu ce ţi-am greşit pe astă lume _
Că te-am iubit,nu pot a spune...
Te-am adorat,te-am venerat!
Şi totuşi tu...m-ai uitat...

Nu am putut a grăi sentiment,
M-am mulţumit cu ori şi ce moment.
Te priveam, te absorbeam...
Şi eu pe tine,nu te uitam.