De cateva zile ma tot framant si incerc sa gasesc raspunsuri,dar ma lovesc de pereti albi si goi...nimic.
Ma mutilez zilnic in incercarea de a afla de ce nu pot sa ma adun,sa fiu o persoana normala,sa traiesc ca toti ceilalti si sa nu am nici o durere...Am inceput de mult asta,si o fac zilnic aproape...
In urma au ramas doar cicatrici si rani,unele inca deschise care sangereaza pana la epuizare,iar raspunsul e tot acolo,undeva departe
de toti...
si de toate.
Si in special de mine.
Daca cunoaste cineva un remediu pentru boala,asta sa ma caute...sa mi-l aduca.Dar nu aici,nu in lumea asta care se stinge in fiecare zi cate un pic si in care e doar bezna.
Sa ma caute pe luna,acolo cred ca e locul meu...e totul alb,pustiu si banal...
No comments:
Post a Comment