Ce pot invata in timp de o zi

"Prea adesea mă cuprinde gândul, cu o mare obsesiune şi melancolie, că oare viaţa mea nu e banală, nu e supusă aceloraşi legi sociale şi morale ca ale celorlalţi, nu este redusă la un cadru îngust de preocupări materiale şi spirituale, că viaţa mea nu-mi e încătuşată şi legată de efemer, de vremelnicie.

Oare faptele mele vor avea forţa unei sfruntări a timpului?

Şi atunci mă apucă o putere de muncă, una care depăşeşte obişnuinţa, o mare putere de concentrare a gândurilor şi o totalizare a preocupărilor într-un elan vecin cu entuziasmul creator. Atunci aş vrea să mă ridic cu mintea peste hotarul omenesc de gândire, aş dori atunci să sparg orice graniţe cari se interpun între mine şi perfecţiune, care însemnează, în acelaşi timp, incompatibilitate cu fiinţa omenească. Dar – vezi – acest elan se sfarmă de îngustele cerinţe ale vieţii. Viaţa îţi fragmentează, îţi risipeşte gândurile şi le îndreaptă şi le depune în acţiuni zilnice, precum valurile de nisip astupă diferitele neregularităţi ale formaţiunei stratului de pământ. În fiecare acţiune din viaţă e pusă o fărâmă din gândurile noastre."

Emil Cioran

Tre' sa-nvat

Tre' sa-nvat...dar mie mi lene...
Am gasit tot felul de pretexte si inlocuiri de la unele banale,pana la unele magnific de idioate.
Ma doare capul...
Sunt obosita...
Mi-e somn...

Peretii albi/musca/norii pufosi de afara/o pagina rupta/un fir de ata/culoarea pantalonilor...
TOATE!!!!Sunt mai interesante,ca invatatul,ca Eminescu...ca ultimele comentarii la romana...de care pur si simplu imi este sila...
As merge pe ideea "nu o sa fie exact Eminescu" dar nu's genul ala de persoana,pentru ca dupa gandul asta ma cuprind alte sentimente,si alte ganduri si am viziuni in care intorc subiectul si il vad pe Eminescu facandu-mi cu mana si razand...
Asa ca vreau/nu vreau...tre sa-mi gasesc vointa necesara sa ma apuc de ele/sa le parcurg/sa le termin si sa fiu fericita.

Tot din acel motiv...tre sa te abandonez Anonime,pentru o saptamana...(Nu ca as trece eu prea des pe aici...adica trec,intru-ma uit cum arata(mai bine zis ma holbez minute in sir) si cat fac asta mi se goleste mintea si nu mai stiu ce sa mai scriu...E clar ca,culoarea alba nu e buna pentru mine,dar sunt obsedata de ea si atunci n-am ce face.Sunt ca doi magneti care depin de pozitie...daca au chef se atrag,daca nu se resping.
Atata!Gata!

Ar trebui sa ma mut pe luna

De cateva zile ma tot framant si incerc sa gasesc raspunsuri,dar ma lovesc de pereti albi si goi...nimic.
Ma mutilez zilnic in incercarea de a afla de ce nu pot sa ma adun,sa fiu o persoana normala,sa traiesc ca toti ceilalti si sa nu am nici o durere...Am inceput de mult asta,si o fac zilnic aproape...
In urma au ramas doar cicatrici si rani,unele inca deschise care sangereaza pana la epuizare,iar raspunsul e tot acolo,undeva departe

de toti...

si de toate.

Si in special de mine.


Daca cunoaste cineva un remediu pentru boala,asta sa ma caute...sa mi-l aduca.Dar nu aici,nu in lumea asta care se stinge in fiecare zi cate un pic si in care e doar bezna.
Sa ma caute pe luna,acolo cred ca e locul meu...e totul alb,pustiu si banal...

SHAJDHJAFDHA!!!!

Pentru ca astazi,ma simt mult prea fericita si pentru ca am mai castigat o prietena!
"Nu e nevoie de recunostinta, noi suntem acum prietene de suflet." - a fost cel mai frumos lucru pe care l-am auzit astazi...
N-a fost o zi prea grozava...am vrut sa ma trezesc de dimineata si in final-ca de obicei,nu am reusit si doar m-am chinuit.Mai bine zis m-am trezit si nu m-am putut hotari ce sa fac: sa ma ridic din pat sau sa mai dorm...asa ca am tot amanat alarma timp de doua ore...din cinci in cinci minute si m-am fatait prin pat de la sapte pana dupa noua.
Pe maine ma gandesc sa dorm serios,ca tot mi s-au anulat planurile si cand ma trezesc sa ma apuc serios de comentariile de la romana.Mai sunt destule,ultimele...cele mai scarboase si clar Eminescu e in frunte.
Pentru un anume motiv...nu-l pot suferi pe omul ala si zic om,n-am nimic personal cu el,dar nu-mi place si punct.Nu neg ca o fi fost el geniu intr-ale poeziei dar mie una,imi provoaca greata.

Referitor la citatul de mai sus...Ma bucur ca am am avut sansa sa cunosc o asemenea persoana,de la care am invatat milioane de lucruri si probabil mai am de invatat...pacat ca totul a fost scurt,asemeni unui vis.S-a dus cat ai clipi...si ca a sosit vremea despartiri.
Dar nu e adio sau o despartire definitiva...planuiesc sa revin aici si sa pastrez legatura.

Ahh...am obosit-psihic/fizic...m-am saturat,mi-e frica.
Simt ca nu simt nimic si totodata am prea multe pe cap.Ceilalti imi spun ca ma suprasolicit si ca ar trebui sa mai iau o pauza,dar eu ma simt de parca am o lipsa de dezinteres totala in mine,o fi din cauza stresului,a oboselii...cine stie...

Sper doar sa nu ma inec la final,ca un peste pe uscat....

La multi ani,mie!!!

S-a terminat ... gata !

ce sa fac ?

"Mi-e frică de mine însumi."

Suferintele tanarului Werther de Goethe (1774)

E 1 iunie si mie mi-e frig.

La multi ani,copil!La multi ani,mie!

Nu mai esti tu...

Începutul a fost cel mai frumos,probabil...nu-mi amintesc multe,din perioada aceea.Dar gândindu-mă la ce a fost am un sentiment plăcut şi cald.Poate aştept eu prea mult...ai crescut şi se presupune că te-ai maturizat...
Ti-ai găsit un loc de muncă,ai proprii tăi bani şi viaţa ţi se pare roz...dar nu e,nu are nici măcar buline.
Viaţa e gri,monotonă şi aduce doar provocări...pe care dacă nu le treci,rămâi în urmă şi dacă rămâi în urmă eşti "naşpa".Oricum pentru unii,orice ai face tot "naşpa" eşti,pentru că ei trebuie să fie cool.
Deviez de la subiect...nu e bine.Nu mi-e bine nici mie.
Ceea  ce vreau să spun,sau mai bine zis...despre ceea ce vreau eu să mă plâng aici eşti tu.Continuarea o ştim prea bine amandouă...nu a fost una cu floricele,curcubee şi panglici,ci a fost cu injurături,huiduieli şi semne obscene.Nu cred că ai facut-o conştient...sau poate da.Cert e,că influenţată ai fost cu siguranţă.
Singură m-ai lăsat atunci,singură sunt şi acum...te-ai tot apropia,iar apoi ai continuat sa te îndepartezi,pana cand...azi...ai ajuns sa fi un strain.Un strain cu care inca am multe in comun si la care tin cu sufletul,chiar daca mintea si lumea urla "FUGI!".
Nu pot sa inteleg cum si de ce ai ajuns asa...De ce nu mai privesti in jur ?De ce nu-ti mai pasa ?De ce ai renuntat la viata ?
Tu in momentul de fata doar te faci ca traiesti,dar esti asemeni unui parazit,care umbla de colo-colo,fara sa faca nimic.Tu te satisfaci trupeste,dar sufleteste ai ramas undeva in neant.
Am incercat sa-ti spun,dar n-are nici un sens..nu m-ai ascultat si nu ma vei asculta.Atunci cand sunt cu tine totul e mai important,mai putin eu.Nu e neaparata nevoie sa te schimbi,ramai asa daca tu te simti bine si crezi ca asta e drumul cel bun dar cel putin asculta-ma.E tot ceea ce vreau.
Viitorul e negru,nu stiu ce urmeaza si ce ne va aduce...nimic bun,asta e sigur.Dar traim cu speranta unei noi zile,mai bune.

Asta-i tot pentru acum!