zile de iarnă

mă uit la foc cum arde și îmi văd sufletul acolo...îl văd cum arde și devine cenusă...nu mai am speranță că mai poate fi salvat.
trupul îmi e deja o fantomă pe astă lume, pierdut undeva între realitate și speranță...am tot încercat, am luptat și am vrut să merg mai departe...am tot avut speranță, că se va schimba ceva, că va veni soarele și pe strada mea, dar în zadar, el a apus de mult...

m-am plâns că nu pot plânge, m-am plâns până am simțit că mă sufoc, atunci ceva mi-a întins mâna, ceva ce mă ajută mereu...atunci am plans cum am mai plâns numai când m-am născut...am plâns ceasuri întregi, dar m-am eliberat, gheara din jurul gâtului a dispărut, iar eu am simțit că trăiesc din nou...
acum, am încerat să fac ceea ce fac de obicei, dar nu mă mai ajută, fericirea lor deja mă distruge și mă afundă în întuneric și mai mult...

îmi e frică de moarte, dar vreau să mor...fiindcă nu mai rezist, fără speranță și fără putere, cum aș putea să merg mai departe ?
cum poți și ce rost are să spui cuiva ce simți când ști că vorbele ar distruge tot ce s-a creat ? nici nu mă mir că sufletul îmi arde așa...am strâns suferință, cât nu mai poate duce...

tot ce mi-am dorit mereu a fost un prieten, să fie lângă mine și să îmi spună că totul va fi bine atunci când nu mai pot...nu pot înțelege nici viața, mi-a dat cu întârziere să cunosc prietenia adevărată, dar în definitiv tot singur, asemeni unui câine abandonat sufăr...nimeni nu e lângă mine atunci când îmi e frig și mă doare...
nu mai știu dacă să cred că ceea ce numim prietenie este cu adevărat ce pare a fi...un prieten adevărat nu vede lucruri acolo unde nu sunt, nu te atacă și nu te respinde...
se bucură și plânge cu tine, te înțelege și te ține în brațe când cazi...și degeaba tu îi înțelegi pe alții când ei nu te înțeleg pe tine, ei pot avea slabiciuni, dar tu trebuie să fi mereu statuia de fier...

nu mai pot săcontinui, nu știu ce să fac și ce să spun...am obosit, am căzut de atâtea ori și mă doare prea tare, frigul m-a amorțit și nu mă mai pot ridica...

TO DO...!!!

cam asta ai de făcut de acum încolo:


-sortează-ți sentimentele și gândurile și încearcă să pui o ordine logică în ele, ca să nu uiți din ele scrie, scrie cât poți de mult aici și pe livejournal, te va ajuta!
-începe să citești al modul serios, cărțile nu se citesc singure...chiar dacă e vacanță ai împrumutat cărți, dacă nu faci nimic cu ele ”De ce le-ai luat ?”, poate aveau alții nevoie.
-începe să înveți, nimic nu îți va intra în cap până nu pui tu mâna singură să începi.
-fă curat! Peste tot, în lucruri, în gânduri, în viață, în tot ce e nevoie și aruncă ce nu mai ai nevoie, dacă nu poți singură, caut-l pe Brian Tracy, te va ajuta el...îl găsești în biblioteca pe primul raft.

A fost...

A...
A fost ultima zi de vara...
A trecut o vara lunga si plina de evenimente si nu regret nimic!!!
Am  facut lucruri bune si lucruri mai putin bune,dar sper ca cele bune sa le eclipseze cele bune,pe cele mai putin bune.
Am luat Bac-ul.Am intrat la facultate.Am avut noroc.Am gasit destula motivatie si insipiratie pentru viitor si pentru numeroase planuri.
Am prieteni noi.
Am avut parte si de evenimente triste...adevarat,dar parca acum privind inapoi nu mai pare asa rau...pare o consecinta minora a unui lucru trist si urat,ce putea sa se intample.
Am de facut si pregatit multe in urmatoarele saptamani si mi-e rau,numai cand ma gandesc la ele.
A venit toamna si pe blog.

Atat pe azi.

La multi ani,Matsumoto!!!